Dacă te doare capul dă cu bengay pe la ochi să plângi de durere.
Așa merge, cred, treaba cu: "am ceva da nu am destul să se vadă". Nu mă refer la apăsarea sufletului, o durere interioară ce macină existența, etc.
Exact cum sună, să ai ceva da nu suficient cât să se vadă si trebuie să compensezi sau să completezi. Încă nu e clar? Ok, exemple, o să fie interesant. Luăm extremele:
-Un cocalar prost (prin cocalar nu spun ascultător de manele) când consideră că nu e suficient de prost se împodobește, compensează. Devine violent atunci când ăia de pe lângă nu râd la glumele lui, pune un lanţ în plus când are burta prea mare, un tricou asortat cu pantalonii de trening și pantofii din piele de șarpe, sau mai știu eu ce îl lovește pe individ în momentele sale de glorie.
-Un personaj ce se bucură de un nivel superior de inteligență, poate și câteva cuvinte apărute prin difertite publicții, în final tipul cu ceva de spus despre orice, nu în mod supărător. Si el are bangaiul sau! Nu schimbă ținuta, nu aplică pedepse corporale amicilor, o lasă moale cu bijuteriile, la el upgradeul e discret. Face rost de un viciu, se apucă de cercetari interioare, ajungând la concluzii catastrofale, îmbrăţișază câteva idei ce trec frumos prin etapa de fixație și se opresc la doctrină, evident totul rămâne la un nivel decent. Omul nu exteriorizează aceste noi înșușiri din respect pentru cei din jur, până se îmbată și atunci dăi și ține de el, dacă nua are un amic ceva mai mare si loial, la care să țină sau măcar pe care să îl respecte... la o parte că nu se termină frumos: lacrimi, gălăgie, uneori violenţă, da astea de la om la om.
Situațiile diferă semnificativ, iar între ele beneficiem de nenumărate exemple. O clasificare ar fi, probabil, inutilă, cu siguranță amuzantă și ar putea să de a de gândit, fiecare suntem undeva pe linie între exemplele 1 și 2.
Nu fac morală sau țin vre-o predică, am martori pentru momentele mele de bengay, dar trebuie să recunosc beneficiez de o formă constantă a "sindromului", astfel fluctuaţiile nu sunt foarte mari.
Am plecat cu o iedee, cred că am pierdut-o pe drum...
Concluzie nu mai am, pentru moment mă duc să fumez o ţigară pentru durerea de cap.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu