Vreau să intru și eu în rându lumii, puțin cam târziu, dar mai bine mai târziu decât deloc. Treaba asta era la modă într-un timp. Îmi amintesc de încercări premature, acum câțiva ani, în prezent postmature. Treaba cu blogurile a fost cândva pruncă, a trecut pe la grădiniță, prin generală, a terminat cu liceu', aici ne-am întâlnit, doar ca "ea" a mers ceva mai repede, apoi facultatea, s-a înmuilţit, acum e la pensie dar mai are destul de trăit.

Mi-am găsit un moment bun să mă apuc de dat cu părerea, afară e frig, ziua ai treabă şi nu e de plimbat, noaptea nu e de stat afară, iar în baruri aştia nu îţi dau de băut moca decât dacă ai doi pe buletin şi caracretisticile necesare. Aşa că, stau pe pat, chircit la masa improvizată lovind excentric tastatura, îmbătându-mă cu ideea că sunt primul din sutele de cititori ai acestui text. Nimeni nu mai e ca mine şi ce fa  eu e cel mai bine, daia vor aşti să mă exmatriculeze, şi dacă nu vor acum, or să vrea după ce se uită la numărul de restanţe.